Electromiografia (EMG) este o tehnică electrodiagnostică la nivelul nervilor și mușchilor. Deși provine din secolul al XIX-lea, este intens folosită doar în ultimii treizeci de ani. Ea practic evaluează sistemul nervos periferic, compus din nervi și muschi. Electromiografia, numită corect electroneuromiografie, are două părți principale: studiul de conducere nervoasă (măsurarea vitezelor de conducere) și electromiografia propriu-zisă. Studiul de conducere nervoasă se realizează prin administrarea unor impulsuri electrice (produse de un stimulator electric) la nivelul pielii, pe traiectul unui nerv și culegerea informației cu ajutorul unor electrozi de suprafață aplicați pe traseul aceluiași nerv sau pe mușchiul inervat de nervul studiat. Studiul electromiografic se realizează cu ajutorul unui electrod în formă de ac introdus intramuscular, care înregistrează activitatea electrică a mușchiului.
Scopul investigației este de a diagnostica afecțiunile neuromusculare: afecțiuni ale nervilor periferici, boli ale plăcii neuro-musculare sau boli ale mușchilor. Pacienții care necesită electromiografie, în general, se prezintă la medic cu durere, senzație de amorțeală, furnicături, scădere de forță musculară, tulburări de sensibilitate, atrofii musculare. Electromiografia poate fi privită ca o extensie a examinării clinice și trebuie întotdeauna interpretată în raport cu aceasta.
Investigația se realizează într-o cameră bine izolată electric și fonic, cu o temperatură cât mai placută. Pacientul este așezat cât mai confortabil pe un pat sau o canapea astfel încat să fie cât mai relaxat. Înainte de a începe examinarea, se discută atent cu pacientul despre motivul prezentării acestuia în laboratorul de EMG și i se explică detaliat întreaga tehnică de diagnostic (durata, modalitatea de realizare, scopul). Acest lucru trebuie făcut cu răbdare deoarece electromiografia are un grad de invazivitate comparativ cu alte metode de investigație (ecografia, radiografia, etc.) și în anumite momente presupune și o participare activă din partea pacientului. Durata electromiografiei depinde de la un pacient la altul, dar în medie este între 30 și 60 de minute.
Pacientul este dezbrăcat și întins pe o canapea într-o poziție cât mai confortabilă. Trebuie să aibă pielea curată (ideal un duș realizat în ziua prezentării în laboratorul de EMG, fără aplicarea de creme sau uleiuri care nu mai permit un studiu electric de calitate datorită creșterii impedanței la nivelul pielii). Este de preferat ca pacientul să nu aibă infecții cutanate, mai ales dacă ele se află în zona ce urmează a fi explorată. Dacă pacientul are un membru imobilizat în aparat gipsat și acest membru urmează a fi explorat, aparatul gipsat trebuie îndepărtat.
Dr. Floriana Boghez
Medic primar neurolog
Competență în electromiografie, electroencefalografie și medicina somnului