Crizele epileptice: Afla totul despre simptome, cauze si diagnostic

Crizele epileptice: Afla totul despre simptome, cauze si diagnostic

11/08/2017

Epilepsia este o tulburare a sistemului nervos central, produsă de perturbarea activității celulelor nervoase din creier, ceea ce duce la crize epileptice sau perioade de modificare a  comportamentului sau a senzațiilor, mergând uneori până la pierderea cunoștinței.

Simptomele crizelor de epilepsie

Simptomele crizelor epileptice pot varia foarte mult. Din cauza faptului că epilepsia este cauzată de activitatea anormală a celulelor nervoase cerebrale, crizele pot afecta orice proces coordonat de creier. Simptomele crizelor epileptice pot include:

  • Lipsa temporară a orientării
  • Privitul în gol
  • Mișcări spastice necontrolate ale brațelor și picioarelor
  • Pierderea cunoștinței sau a stării de conștiență
  • Simptome psihice

Simptomele variază în funcție de tipul de criză. În majoritatea cazurilor, bolnavul de epilepsie are tendința de a face de fiecare dată același tip de criză, deci simptomele sunt asemănătoare de la un episod la altul.

Medicii clasifică de regulă crizele epileptice în crize focale sau crize generalizate

1. Crize epileptice focale

Atunci când crizele epileptice sunt rezultatul activității anormale doar dintr-o zonă a creierului, acestea sunt denumite crize focale (parțiale). Acest tip de crize epileptice se împarte în două categorii.

  • Crizele epileptice focale fără pierderea cunoștinței (crize parțiale simple)

Acest tip de crize nu presupune pierderea cunoștinței. Ele pot genera modificări la nivel emoțional sau pot schimba felul în care arată lucrurile, mirosul, gustul, sunetul sau felul în care se simt la atingere.

Pot de asemenea avea ca rezultat mișcarea bruscă involuntară a unei părți de corpului, de exemplu o mână sau un picior, sau simptome senzoriale spontane, de exemplu senzații de furnicătură, amețeală sau de fulgerări de lumină.

  • Crizele focale discognitive (crize parțiale complexe)

Acest tip de criza poate presupune modificarea sau pierderea cunoștinței sau a stării de conștiență. Atunci când trece printr-o criză parțială complexă, bolnavul poate să rămână cu privirea ațintită în gol și să nu reacționeze normal la stimulii înconjurători sau să facă mișcări repetate, cum ar fi să-și frece mâinile, să mestece, să înghită în gol sau să se plimbe în cerc.

Simptomele crizelor epileptice focale pot fi confundate cu alte tulburări neurologice, cum ar fi migrenele, narcolepsia sau bolile mintale. Este nevoie de examene și analize minuțioase pentru a diferenția epilepsia de alte tulburări neurologice.

2. Crizele epileptice generalizate

Crizele care implică toate zonele creierului se numesc crize generalizate. Există șase tipuri de crize epileptice generalizate.

  • Criza de absență

Criza de absență se întâlnește deseori la copii și se caracterizează prin ațintirea privirii în gol și mișcări subtile ale corpului cum ar fi clipitul sau trecerea limbii peste buze. Aceste crize pot surveni una după alta și pot conduce la un scurt moment de pierdere a stării de conștiență.

  • Criza de tip tonic

Criza de tip tonic duce la rigidizarea mușchilor. Acest tip de criză afectează de regulă mușchii spatelui, ai brațelor și ai picioarelor, ducând la căderea bruscă la pământ.

  • Criza de tip atonic

Criza de tip atonic, cunoscută și sub numele de criză cu cădere bruscă, duce la pierderea controlului mușchilor și prăbușirea la pământ.

  • Criza de tip clonic

Criza de tip clonic este caracterizată prin mișcări necontrolate ale mușchilor, repetate sau ritmice. Acest tip de criză afectează de regulă zona gâtului, a feței și brațelor. 

  • Criza de tip mioclonic

Criza de tip mioclonic se manifestă de obicei printr-o mișcare spastică sau o răsucire de scurtă durată a brațelor sau picioarelor. 

  • Criza de tip tonic-clonic

Criza de tip tonic-clonic cel mai grav tip de criză epileptică și poate duce la pierderea bruscă a cunoștinței, rigidizarea corpului și spasme, uneori pierderea continenței urinare sau mușcatul limbii.

Când să mergem la doctor

Consultați neîntârziat un medic în oricare dintre situațiile următoare

  • Criza durează peste cinci minute.
  • Încetarea crizei nu duce la revenirea respirației sau recăpătarea cunoștinței.
  • Prima criză este urmată aproape imediat de o a doua.
  • Aveți febră mare.
  • Suferiți de bufeuri.
  • Sunteți însărcinată.
  • Suferiți de diabet.
  • V-ați rănit în timpul crizei.
  • Dacă suferiți pentru prima dată o criză, consultați medicul.

Cauzele crizelor epileptice

În aproximativ jumătate dintre cazuri, epilepsia rămâne o boală cu cauză necunoscută. La restul bolnavilor, boala se poate asocia cu o multitudine de factori. 

  • Influența genetică

Sunt anumite tipuri de epilepsie, caracterizate prin tipul de criză sau partea afectată a creierului, care apar la membrii aceleași familii. În astfel de cazuri, este posibil să existe o influență genetică asupra bolii.

Cercetătorii au legat anumite tipuri de epilepsie de gene specifice, deși se estimează că boala angrenează un număr de până la 500 de gene.

La marea majoritate a bolnavilor, genele sunt numai parțial răspunzătoare de apariția epilepsiei. Anumite gene pot crește sensibilitatea unei persoane la condițiile de mediu care declanșează crizele.

  • Traumele craniene

Traumele craniene survenite în urma unui accident sau a altei leziuni traumatice pot provoca epilepsia.

  • Starea creierului

Bolile cerebrale care provoacă leziuni cerebrale, cum ar fi tumorile cerebrale sau accidentul vascular cerebral, pot provoca epilepsia. Accidentul vascular cerebral este principala cauză a epilepsiei la adulții de peste 35 de ani.  

  • Bolile infecțioase

Bolile infecțioase, cum ar fi meningita, SIDA sau encefalita virală, pot provoca epilepsia.

  • Leziunile prenatale

Înainte de a se naște, fătul este sensibil la leziuni cerebrale, care pot fi cauzate de mai mulți factori, cum ar fi prezența infecțiilor în corpul mamei, hrana sau oxigenarea insuficientă. Aceste leziuni cerebrale pot conduce la epilepsie sau la infirmitate motorie cerebrală.  

  • Tulburări de dezvoltare

Epilepsia se poate asocia uneori cu tulburările de dezvoltare, cum ar fi autismul sau neurofibromatoza.  

Factorii de risc ai crizelor epileptice

Anumiți factori pot crește riscul de a dezvolta epilepsia. 

  • Vârsta - Epilepsia se întâlnește mai des în prima copilărie și după vârsta de 60 de ani, însă boala poate apărea la orice vârstă.
  • Antecedente de familie. Dacă printre antecedentele de familie au existat cazuri de epilepsie, este posibil să aveți un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de tip convulsiv.
  • Traume craniene. Traumele craniene sunt printre cauzele anumitor tipuri de epilepsie. Riscul poate fi redus prin purtarea centurii de siguranță în mașină, sau purtarea căștii pe bicicletă, la schi, pe motocicletă sau ori de câte ori efectuăm activități cu risc sporit de leziuni în zona capului.
  • Accidentul vascular cerebral și alte boli vasculare. Accidentul cerebral vascular precum și alte boli vasculare (ale vaselor de sânge) pot crește riscul de leziuni cerebrale care pot declanșa epilepsia. Sunt mai multe măsuri pe care le puteți lua pentru a reduce riscul unor astfel de boli, printre care limitarea cantității de alcool consumate și evitarea fumatului, adoptarea unei alimentații sănătoase și exercițiile fizice regulate.
  • Demența. Demența poate crește riscul de epilepsie la persoanele vârstnice. 
  • Infecțiile cerebrale. Infecții cum ar fi meningita, care conduce la inflamarea creierului și a măduvei spinării, pot cauza creșterea riscului.  
  • Convulsii în copilărie. Copii pot reacționa la febra ridicată prin convulsii. În general, convulsiile la copii apărute pe fondul febrei ridicate nu duc la declanșarea epilepsiei, deși riscul este mai mare dacă criza convulsivă este prelungită, dacă copilul suferă și de alte afecțiuni nervoase sau dacă în familie există antecedente de epilepsie.

Complicațiile crizelor epileptice

Criza epileptică poate genera uneori situații de pericol pentru bolnav și persoanele din jur.

Căderea - în cazul în care cădeți în timpul unei crize, există riscul unei leziuni la cap sau a unei fracturi.

Înecul - riscul de înec în timp ce înotați sau vă scăldați este de 15-19 mai mare decât la restul populației, din cauza posibilității de a suferi o criză epileptică în timp ce sunteți în apă.

Accidente de mașină - o criză epileptică care cauzează pierderea stării de conștiență sau a controlului poate fi periculoasă dacă sunteți la volan sau manevrați un echipament.

Multe țări impun restricții la acordarea permisului de conducere în funcție de capacitatea persoanei de a ține crizele sub control și, pentru a permite unei persoane care suferă de epilepsie să conducă un autovehicul,  stabilesc un interval minim de timp în care să nu apară nicio criză, interval care merge de la un număr de luni până la un număr de ani.

Complicațiile în timpul sarcinii

Crizele epileptice din timpul sarcinii pot pune în pericol atât mama cât și copilul, iar anumite medicamente împotriva epilepsiei cresc riscurile de malformații la naștere. Dacă suferiți de epilepsie și vă gândiți să rămâneți însărcinată, consultați doctorul în momentul în care planificați să deveniți mamă.

Majoritatea femeilor care suferă de epilepsie pot rămâne însărcinate și să dea naștere unui copil sănătos. Va fi însă nevoie de o monitorizare strictă pe toată durata sarcinii, iar tratamentul trebuie adaptat. Este foarte important să colaborați cu un medic în momentul în care planificați să deveniți mamă.

Probleme de sănătate emoțională

Bolnavii de epilepsie sunt mai predispuși la probleme psihologice, mai ales la depresii, anxietate și, în cazuri extreme, suicid. Cauza problemelor pot fi dificultățile intrinseci ale bolii, dar și efectele secundare ale medicației.

Diagnosticul epilepsiei

Examenul neurologic. Medicul neurolog poate testa comportamentul pacientului, abilitățile sale motrice, funcția mentală precum și alte aspecte necesare pentru a diagnostica boala și a stabili tipul de epilepsie de care suferă pacientul.

Analize de sânge. Medicul poate să ia o probă de sânge pentru a detecta semnele unor infecții, boli genetice sau alte afecțiuni care se pot asocia crizelor.

Medicul poate de asemenea recomanda teste de detectare ale aspectelor cerebrale anormale, cum ar fi:

Electroencefalograma (EEG). Este metoda cea mai des folosită pentru diagnosticarea epilepsiei. Tehnica presupune așezarea unor electrozi pe pielea capului, cu ajutorul unei substanțe asemănătoare unei paste. Electrozii înregistrează activitatea electrică a creierului.

Dacă suferiți de epilepsie, de regulă apar modificări ale tiparului normal al undelor cerebrale, chiar și atunci când nu suferiți o criză.

Medicul vă poate monitoriza cu ajutorul unei camere video în timpul efectuării electroencefalogramei în stare de veghe sau de somn, înregistrând astfel orice criză pe care o resimțiți.

Înregistrarea crizelor poate ajuta medicul să determine tipul de criză de care suferiți sau să elimine alte afecțiuni.

Este posibil ca medicul să vă sfătuiască să faceți ceva care vă poate provoca o criză, cum ar fi să vă privați de somn înainte de a efectua testul.

Tomografia computerizată (CT).  Computerul tomograf utilizează raze X pentru a obține imagini în secțiune ale creierului. Tomografia computerizată poate să detecteze aspecte anormale ale creierului care pot fi cauza crizelor, cum ar fi o tumoare, hemoragie sau chisturile.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN). Rezonanța magnetică nucleară se bazează pe utilizarea unor magneți puternici și a undelor radio pentru a crea o imagine detaliată a creierului. Medicul poate astfel detecta leziuni sau aspecte anormale ale creierului care ar putea provoca crizele. 

PET/CT. Localizarea precisa a centrului nervos care provoaca crizele este deosebit de importanta pentru tratamentul chirurgical - iar scanarea PET/CT poate fi de ajutor. 

Scanarea PETCT este o analiza foarte utila atunci când medicii identifica zona din creier a carei activitate produce crizele, pentru ca poate identifica în mod neinvaziv regiunea (sau regiunile) responsabila, prin identificarea metabolismului crescut al acesteia, cu scopul planificarii interventiei chirurgicale.

Tomografia cu emisie de protoni individuali (SPECT).  Acest tip de test este utilizat în primul rând dacă ați făcut deja un RMN și o electroencefalogramă fără ca acestea să fi putut detecta zona din creier care se află la originea crizelor.

Testul SPECT utilizează o cantitate mică de material slab radioactiv care este injectată în vena pacientului pentru a crea o imagine 3-D detaliată a activității fluxului sanguin cerebral în timpul crizelor.

Teste neuropsihologice. Medicul evaluează prin aceste teste gândirea, memoria și abilitățile de vorbire. Rezultatele pot fi utile pentru a determina care este zona din creier afectată.

Mai poți citi despre:

Cum prevenim cancerul prin alimentatie corecta si activitate fizica

Cele mai avansate tehnologii în diagnosticarea cancerului sunt acum disponibile pacienţilor români

Solicitare programare:
Oferim servicii medicale clinice, investigaţii imagistice şi de medicină nucleară în Centrele Affidea România din Bucureşti (Fundeni), Arad, Constanţa, Medgidia, Petroşani, Iaşi şi Focşani .

Cum decurge o investigaţie RMN?

Întrebările Dumneavoastră despre investigaţiile imagistice PET/CT, RMN, CT, Scintigrafie, RX, Mamografie, DEXA, OPG, Ecografie, Endoscopie etc., îşi găsesc toate răspunsul aici.